Kusturica e zero! Cum a primit Altman titlul de Cetățean de onoare al Ludușului

Ion Novăcescu & Andrea Ilyas

La cererea publicului – serios! – am decis să mai realizăm un episod al acestui fascinant foileton pe care – ne gândim și mai serios – suntem ispitiți să-l preschimbăm într-un scenariu de film. Cu puțină ambiție și cu mai multă inspirație l-am putea băga pe Emir Kusturica în oarece trepidații de invidie. Fiindcă Altman Iacob, prin el însuși, e un personaj al Balkanului profund. De fapt, după cum veți vedea în această fascinantă și atââât de reală Poveste adevărată, altman este un personaj colectiv românesc. Și nu zic mai multe, fiindcă mai bine derulăm episodul: „Altman Iacob – Cetățean de onoare al orașului Luduș pentru merite deosebite și servicii excepționale aduse comunității ludușene.”

În 6 iunie 2015, în cadrul festivităților organizate cu prilejul „Zilelor Orașului Luduș”, Primăria și Consiliul Local al acestui plăcut oraș ardelean îi decernau lui Altman Iacob, în cadrul unei ceremonii cu oficialități și personalități locale, în fața publicului adunat în piața mare a orașului, titlul de „ Cetățean de onoare al orașului Luduș”. A fost un gest de mare onoare și de aleasă prețuire pe care cinstita și respectuoasa comunitate ludușeană i-o acorda unuia dintre cei mai „reușiți” fii ai săi. (vezi foto)

Ridicarea în rangul de cinstire a lui Altman s-a făcut la „Excepțional”, întrucât și personajul nostru avansa ca un bolid de Formula 1 în ierahia academică mondială. După cum spuneam la începutul materialului nostru, Kusturica nu credem că și-ar putea imagina ceea ce Altman și adulatorii săi extaziați din Luduș au putut scrie în presa locală și-n cuvântările de prezentare/omagiere și susținere ale acestuia. Redăm câteva noutăți:

„Autorul a trimis articolul la Universitatea de EST din Finlanda, cu ocazia sărbătorii a 50 de ani de existență a acesteia”, ( iar finlandezi au fost secerați, pe loc, de extaz – mai ceva decât coreenii de nord în fața lui Kim cel Tânăr ). După ce s-a ridicat din țărâna extaziată și dânsa, finlandezii „i-au distins articolul cu Medalia de aur și l-au introdus pe Iacob Altman în Cartea de Aur a Universității”.

Când citești și vezi așa ceva te apucă sindromul „Gânditorul de la Hamangia” și riști să nu mai te smulgi din cugetarea și nedumerirea perplexă:„ Și, totuși e Luduș din Transilvania și nu Videle din Teleorman!!!??? Iar în conformitate cu retorica neo-rasistă a lui Sabin Gherman ar trebui să fie diferență ca de la cer la pământ. Realitatea este că, de fapt, aceasta este România profundă și aceștia sunt purtătorii locali ai făcliilor luminării poporului. Ceva mai „speciali” decât erau titanii Școlii Ardelene sau apostolii românismului din vremea lui Simion Bărnuțiu, spre exemplu.

Orașul era extaziat, în plus, și de faptul că acesta „avansase” de la Sorbona la Cambridge și New York. Era o aureolă în jurul său de „Mucenic al Universităților mari occidentale”, iar foștii săi colegi de clasă care – chiar dacă-l ajutau în gimnaziu să ia note de trecere la extemporalul de matematică –  acum vroiau să se fotografieze cu marele domn. Care ajunsese atât de mare, încât nu dădea mâna cu fostul său coleg de bancă. (vezi foto)

În schimb se lăsa adulat de jurnalistul local Ioan Andreiu Borgovan, care, în 30 martie 2015 înregistra  la Primărie Referatul olograf nr. 20941, prin care propunea acordarea titlului mai sus amintit în baza a două argumente:

1. Articolul său Omagial (mai omagial și mai plin de nestăvilită admirație și prețuire decât cele care i se scriau „Sinistrei” Elena Ceaușescu) din săptămânalul Cuvântul, în care – spre disperarea sa – ziaristul ludușean a fost nevoit să scrie DOAR o „SCURTĂ, FOARTE SCURTĂ BIOGRAFIE” (vezi foto!)
2. Autobiografia SEMNATĂ de către Altman Iacob.

L-am întrebat pe Ioan Andreiu Borgovan dacă a verificat biografia lui Altman și mi-a spus că i-a- fost suficient că i-a văzut cărțile publicate.  Apoi, l-am întrebat dacă îi pare rău sau regretă ceva  acum, când a aflat despre impostura academică a lui Altman și mi-a răspuns:

„Nu-mi pare rău! Nu sunt convins de ce ați scris. Pe cine să cred? Pe un necunoscut de la Cluj sau pe Iacob, pe care-l cunosc de atâția ani!!!  Deocamdată nu regret nimic.”

L-am lăsat în treaba sa. Oricum e un cost psihic mult prea mare pentru acest om care a crezut în iluzia construită abil de Altman Iacob și la care el a contribuit, manipulat fiind și exploatat. Cu timpul va accepta realitatea. Care, pentru Primăria și Consiliul Local Luduș sunt acum stânjenitoare și îi obligă să facă un demers administrativ de bun simț.

Pentru Altman Iacob realitatea relevată de noi în acest episod al foiletonului „Cea mai șocantă operațiune de impostură academică din România postdecembristă” este însă cruntă. Și, mai ales penală. Fiindcă la Dosarul atașat Hotărârii Consiliului Local Luduș, prin care i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare al orașului EXISTĂ AUTOBIOGRAFIA SA SEMNATĂ.

Studiindu-o autoritățile statului de drept – preocupate de curmarea unor fapte anti-sociale – ar putea descoperi infracțiunile de: fals, uz de fals și uzurpare de calități oficiale. ( vezi foto cu cele trei pagini ale Autobiografie)

Noi i-am cerut d-lui primar Ioan Cristian Moldovan, în baza Legii accesului la informațiile publice, să ne precizeze care este poziția Municipalității Luduș față de acest caz de impostură academică, însă până la redactarea acestui material nu am primit niciun răspuns.

Vă vom informa….