Manual simplu de comunicare politică. Antidot contra iritării poporului și imbecilității politice.

COMUNICAREA e prima lege a societății de astăzi. Și a vieții. Inclusiv a celei politice. Lege pe care n-ai voie să o încalci și nici să o ignori. În caz contrar, ești fie prost, fie arogant, fie iresponsabil. Toate aceste stări fiind dezastruoase pentru starea de bine a unui individ sau cariera unui politician. Încălcarea acestei legi se sancționează, ÎNTOTDEAUNA, cu preț greu și consecințe aspre, fie în viața privată, fie în cea publică. Legea are aceeași obligativitate și aceleași efecte dure și în cazul organizațiilor/instituțiilor, mai ales în cazul celor statale: Parlament, Guvern, Președinție, ministere, agenții etc. De ce? Pentru că Legea comunicării inteligente și eficiente (uite, am tupeul să o numesc Legea Novăcescu) are aceeași acțiune și același impact precum Principiul I al mecanicii.  (Principiul inerției – cel formulat pentru prima dată de Galileo Galilei),  care ne spune că: un  corp își menține starea de repaus sau se mișcă obișnuit atât timp cât asupra sa nu acționează o forță.

Autor: Ion Novăcescu

Foto: Nicu Cherciu Foto: Nicu Cherciu

Esențială e noțiunea de forță. FORȚA, adică energia unui alt corp (individual sau social), care acționează asupra altuia, generând mișcarea și provocând impactul. Principiul I al mecanicii ne mai informează și despre existența câmpurilor de forțe. Care în ziua de astăzi sunt, în primul: un segment de populație creator, energic și foarte bine informat. O parte a sa e puternic îndoctrinat de o propagandă deosebit de eficientă. Acest segment activ de populație are valori democratice și morale, sau anarhice, având și un pronunțat spirit reactiv, critic și de atitudine. E grupul de populație pentru care democrația nu mai înseamnă reprezentare și delegare prin vot a puterii, ci EXERCITARE a acestei puteri. În termeni istorici, dacă vreți, acest grup a readus evoluția umană și democratică înapoi în timpurile primordiale. În vremea Atenei lui Pericle, când democrația și guvernarea cetății-stat se făcea în agora adică în PIAȚĂ, prin EXERCITAREA puterii și voinței cetățenilor majoritari, reuniți acolo. Pentru acest grup cu adevărat politica înseamnă ceea ce Aristotel i-a spus să fie, acum 2350 de ani, adică: nobila artă prin care se asigură prosperitatea cetății și fericirea cetățeanului. La care i-a adăugat un codicil nou, actual: să fie transparentă și predictibilă.

În culisele câmpului de forțe se află centrele de interese diverse, mai ales economice, dar și ideologice și de inteligence, dotate cu rețele de influențare și mobilizare, care veghează non stop și acționează ferm și masiv, atunci când interesele le sunt afectate sau amenințate. În cadrul acestui câmp de forțe mai sunt: rețele sociale și instrumentele de comunicare, de înaltă performanță tehnologică, insingurarea individului și nevoia acestuia de socializare nevirtuală/apartenență la un grup, precum și hazardul. Sau: imponderabilele, cum savuros l-a definit hâtrul politician român, Constantin Argetoianu. Aceeași stare de lucruri este și în universul personal. Bun!  Fiind, sper, limpezi în prezentarea argumentelor existenței și acțiunii implacabile a  Legii comunicării inteligente și eficiente, merită să rețineți argumentul suprem. Și anume că: respectarea Legii  te ferește de efectele și și consecințele dure pe care le are năpustirea Forței asupra . Cea activată în câmpul de forțe ori în cadrul corpului pe care l-ai încărcat cu energie negativă din cauza comunicării tale imbecile și neavenite. Sau – mai rău – din lipsă de comunicare.

Deci: scopul fundamental al Legii comunicării inteligente și eficiente este să nu genereze energie negativă. Forța care să pornească mișcarea socială și impactul devastator al tăvălugului incontrolabil și de neoprit. Evident că idealul comunicării e să genereze energie pozitivă și bineînțeles că acesta este și scopul comunicării politice într-o societate.

De aceea, ca politician dar și ca organizație politică ori instituție statală e obligatoriu să respecți următorii pași, pe care i-am „codificat” în cuprinsul decalogului de mai jos.

               DECALOGUL COMUNICĂRII POLITICE INTELIGENTE ȘI EFICIENTE

1.Să incluzi în cultura ta personală și organizațional-instituțională principiul/valoarea fundamentală și democratică a necesității comunicării. Care să fie inteligentă și eficientă. Adică, să fie făcută la momentul oportun și în mediul cel mai potrivit. Și să fie: transparentă, relevantă, bine argumentată și intens pregătită în prealabil, pentru ca actul tău politic să fie considerat legitim și necesar.

2.Să conștientizezi că în politică, și nu numai, comunicarea inteligentă și eficientă are un singur rost: să influențezi prin informare!  Vei reuși să faci asta doar dacă pricepi că politica și comunicarea înseamnă EMOȚIE și PERCEPȚIE. (Recomandare: ascultă înregistrarea cu opinia unui expert în comunicare și manipulare politică – Traian Băsescu)

3.Să fii uman, natural și deschis în comunicarea ta. Oamenilor nu le plac roboții aroganți și narcisici. Aroganța și disprețul anulează comunicarea ce o faci și o întoarce contra ta. Ba, mai mult, activează Forța!

4.Să-ți păstrezi controlul, ca individ, atunci când ești presat/nevoit să faci o comunicare urgentă sau importantă. Să controlezi și să moderezi forțele și interesele dintr-o organizație/instituție, care presează pentru o anumită comunicare.

5.Să conștientizezi regula de aur că fiecare comunicare își are comunicatorul său. Și că obiectivitatea și credibilitatea nu sunt farduri, ci valori fundamentale ale comunicatorului și condiții esențiale pentru o comunicare inteligentă și eficientă.

6.Să accepți că poate nu știi să comunici eficient și inteligent și că ai nevoie de ajutor. Atât ca politician, cât și ca organizație/instituție e bine să apelezi la specialiști în comunicare. Să te asiguri de expertiza și fidelitatea lor prin faptele și trecutul acestora și nu doar printr-un consistent angajament contractual.

7. Să ai o analiză de impact a comunicării politice pe care urmează să o faci și mai ales să conștientizezi care vor fi consecințele mesajelor tale. Să ții cont, permanent, în comunicarea ta de: mediul în care o faci; de beneficiarii comunicării tale; de calitatea informațiilor/mesajelor pe care le transmiți, ori a influenței pe care vrei să obții.

8.Să conștientizezi atât ca politician, cât și ca organizație/instituție că în societatea românească s-a produs o schimbare de paradigmă și de mentalitate. Să ții cont în comunicarea ta de valorile și principiile care animă Forța din câmpul în care exiști.

9.Să conștientizezi atât ca politician, cât și ca organizație/instituție în Uniunea Europeană ești un administrator provizoriu al bunului și interesului public și că nu ești stăpânul cetățeanului, ci întâiul său servitor. Și că, din punctul de vedere al comunicării, te afli într-un acvariu, în care nu te poți ascunde și nu poți ascunde. Nici măcar noaptea, întrucât mediul e dotat cu sistem de iluminat și de monitorizat.

10.Să conștientizezi că Delictul de incompetență nu mai este o utopie care-ți provoca doar coșmaruri, ci e sancționabil sever, nu doar cu distrugerea carierei personale, ori a zestrei politico-electorale, ci plătești penal și civil. Trebuie să înțelegi că oamenii/guvernații s-au săturat să tot tolereze și să plătească pentru tine și ai tăi. Nu mai sunt la coadă. Stau în fața ta și așteaptă materializarea promisiunilor tale.

Considerații de final. PSD și guvernul Grindeanu au comis câteva erori grave de comunicare politică și de încălcare a Legii comunicării inteligente și eficiente în cazul Ordonanței. Câteva mi se par cele mai relevante:

 A) Aroganța, disprețul, graba, momentul inoportun și lipsa de pregătire comunicațională a adoptării Ordonanței. Era suficientă și o săptămână de prezentare și dezbatere a ideii că: „guvernul PSD nu poate ignora sau ne-adopta ordonanțele pe care guvernul tehnocrat le-a pregătit/avut în vedere. Vezi, în acest sens, Ordonanța pentru adoptarea „aministiei penale majore”, așa cum au prezenta-o, în exclusivitate cei de la Hotnews sau Ziarul Financiar, în ziua de 23 noiembrie 2016.

B) Invocarea precedentului și a urgenței, de care s-a folosit același guvern de tehnocrați care, tot printr-o ordonanță de urgență, pare-se adoptată tot seara, au modificat 63 de articole din Codul Penal și de Procedură Penală.

C) Prezentarea și dezbaterea publică a hotărârilor Curții Constituționale, care a declarat neconstituționale mai multe articole din Codul Penal și de Procedură Penală și, mai ales, manifestarea iritării față de lipsa de respect a guvernului Cioloș față de hotărârile obligatorii ale celei mai înalte instanțe a puterii, pe care le-a ignorat atunci când, prin ordonanță de urgență, a modificat Codurile în cauză.

D) Folosirea pe post de comunicator „autoritar” a ministrului justiției, Florin Iordache, politician care nu are nici figura, nici postura și nici verbul pentru a transmite mesaje de autoritate, acesta eșuând într-un ridicol amuzant cu obsesiva: „altă întrebare!”. E fără îndoială că atitudinea și comunicarea așa-zis autoritară a acestui ministru de justiție au fost percutorul care a declanșat Forța. Dar și creativitatea oamenilor.

E)Supraexpunerea și excesul de non-comunicare al lui Liviu Dragnea. Cel care nu ratează niciun moment pentru a tăcea și a ieși din atenția protestatarilor iritați.

Mai sunt și altele. Toate însă, alături de cele menționate de noi mai sus, sunt argumente pentru politicieni și organizații/instituții să înceapă să comunice inteligent și eficient. Alternativă nu mai există.

 

 

Related Articles

Coaching