Acesta a precizat că lucrarea a fost realizată cu banii proveniți din taxa de redevență pe care Compania de Apă ar fi trebuit să-i plătească Primăriei Baciu pentru conductele care sunt amplasate pe teritoriul administrativ al comunei. „Această taxă de redevență nu a fost plătită de mai mulți ani și am ajuns la o înțelegere cu conducerea Companiei ca banii să fie folosiți pentru a realiza această facilitate atât de așteptată și de necesară oamenilor  din Suceagu, Mera și Rădaia”, a mai precizat primarul comunei Baciu.

La rândul său,  Consilul Judeţean Cluj (CJ) – deținătorul Companiei de Apă Someș – a făcut o informare publică asupra stadiului lucrărilor. „În ceea ce privește proiectul de alimentare cu apă din satele Mera, Suceagu și Rădaia, lucrările sunt extrem de avansate, până în acest moment fiind deja finalizată conducta de aducțiune, respectiv peste 90% din rețeaua de distribuție, adică 21,6 km”. Conform aceluiași for, lucrările au început în aprilie 2018, iar termenul de execuţie este de un an. Valoarea proiectului este de 6,7 milioane de lei.

Vă reamintim că introducerea apei în cele trei localități a fost o adevărată epopee birocratico-administrativă care s-a desfășurat pe mai multe etape. În etapa întâi, s-a realizat aducţiunea apei pe 12 km între Viştea şi Rădaia, din fondurile Ministerului Dezvoltării. Apoi, din fondurile Primăriei Baciu a fost realizată conducta până la şcoala din Suceagu. De acolo au fost trase conductele prin cele trei sate.

O analiză de: Ion Novăcescu

Imaginea capturată de pe înregistrarea video cu „emoționanta” salvare a unui copil gata să cadă de la etajul IV al unui bloc din Paris vorbește de la sine despre manipularea de doi bani, făcută în acest caz. Manipulare menită să-i emoționeze pe occidentalii care încă mai sunt tâmpiți de studiul atâtor benzi colorate cu eroi de carton fabuloși. Publicul țintă al acestei făcături ieftine sunt cei pe care eu îi numesc „zombie sociali”. Oamenii care azi trăiesc în lumea iluziilor și care sunt injectați de zeci de ani cu doze zilnice de „opium virtual”, prescris sub diferite rețete: Superman, Spiderman, Iron Man, ăla care-i om-liliac etc.

Cuvintele sunt de prisos. Privitul acestui „spectacul” ieftin te scârbește. Fiindcă e prost regizat și conceput, spre deosebire de producțiile gigantice făcută în alte cazuri de manipulare colectivă.

Scopul acestei făcături este limpede: să emoționeze pozitiv publicul european și să înfrâneze puțin lava încinsă care urcă din străfundurile instinctului de conservare european. Fiind o făcătură ordinară va avea efect invers, de bumerang și-l va reteza politic pe principalul său beneficiar, care este președintele Franței.

Acest mesaj esențial îl veți întâlni ÎN TOATE ȘTIRILE: „Tânărul din Mali, imigrant din Mali, care a salvat un copil rămas suspendat la etajul 4, în Paris, va primi cetățenie franceză, a anunțat președintele . După întâlnirea cu noul erou național al Franței, președintele Emmanuel Macrona anunțat că acesta nu trebuie să-și mai facă griji legate de statutul, pentru că va primi cetățenie. Mamoudou Gassama va fi angajat la Brigada de Pompieri și, de asemenea, a primit și medalia de onoare din partea președintelui Franței.”

Performanțele atletice ale tânărului din Mali sunt remarcabile, la fel ca și acțiunea sa eroică pentru „salvarea” copilului. Imaginea, tulburătoarea imagine, ne arată goliciunea acestei manipulări ordinare. După cum se vede în filmarea atent concentrată pe performanțele tânărului din Mali, la secunda 10-11, în balcon apare, pentru o fracțiune de secundă un tricou alb, ca să vadă care e starea copilului. Apoi, de la secunda 15 a filmării, individul masiv este în balcon, lângă copil, putând traversa foarte ușor pentru a ajunge la acesta. Tânărul din Mali era la etajul doi. În concluzie, așa după cum arată toate indiciile – concentrarea filmării pe ascensiunea tânărului din Mali, ezitarea inițială a „masivului” de a se arăta în balcon, pasivitatea sa criminală și refuzul de a-l ridica pe copil, deși îl ținea de mâini – toate acestea demonstrează că scopul „operațiunii” nu a fost să-șl salveze pe copil, ci să-l „fabrice” pe noul „erou național al Franței”, care este un IMIGRANT. Punct!

Despre Autorul articolului:

Ion Novăcescu este specialist în comunicare și profiler politic. Are doctoratul în istorie (2010). Are o experiență de 24 de ani în presă. A publicat mai multe cărți: Ion I.C. Brătianu. Concepție și management politic, Editura Eikon, Cluj Napoca. 2011; Linșajul mediatic în politica românească, Editura Adevărul, București, 2013. Este fondatorul proiectului cultural-comunitar „Berăria Culturală” (mai 2013), care a ajuns la cea de-a 75-a ediție. Este co-fondator al proiectului „Fabrica de Lideri”, destinat profilingului politic, antrenamentelor în comunicare și producției unor conferințe cu mari personalități ale neamului românesc.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca a clasat (respins) plângerea penală formulată de Liviu  Alexa contra lui Daniel Metz, CEO al NTT Data România. Acesta l-a acuzat pe omul de afaceri clujean că l-ar amenințat și că ar fi instigat public contra lui. Prin soluția formulată de procurorul Șimon Mihaela Oana și validată de prim-procurul Gheorghe Dragoș, in 9 martie 2018, Dosarul Nr. 8291/P/2017 este clasat. În soluție se menționează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare și instigare publică.

Recunoscutul defăimător agresiv al atâtor oameni din Cluj Napoca și România confirmă starea de instabilitate emoțională, reclamată în plângere și confirmată de martorii săi, și susține într-un editorial publicat în ziarul său online că a început să plângă la aflarea neplăcutei vești.

Precizăm că în 8 noiembrie 2017, Daniel Metz a lansat un „Apel contra terorismului mediatic din Cluj-Napoca„, in cuprinsul căruia îi ruga pe oamenii de afaceri sa vina alături de el pentru a-l boicota pe „teroristul mediatic Liviu Alexa„. De asemenea, Metz opina că a venit vremea ” să-l trântim la pământ pe acest defăimător odios„. In plus, Metz îi ruga pe oamenii de afaceri să „oprească circuitele financiare care alimentează mecanismele infernale ale terorii mediatice”. În același Apel, Metz cerea public ca față de Alexa și gruparea lui să se aplice „sfântul principiu: noi nu negociem cu teroriștii.”

Toate aceste au fost considerate amenințări și instigare de către Alexa, care, într-o plângere penală din 21 noiembrie 2017, a pretins că îi este frică, că și că se simte traumatizat și stresat. De asemenea, L. Alexa a mai reclamat că își simte integritatea fizică amenințată.  În sprijinul plângerii sale penale netemeinice a adus mărturiile numitului Lungu Victor, principalul său colaborator, a concubinei sale și a unei angajate, Anca Stănescu. Toți au declarat că au cunoștință de starea de instabilitate emoțională a lui L. Alexa, manifestată prin temere și nesiguranță, în urma Apelului contra terorismului mediatic din Cluj-Napoca, lansat de către Daniel Metz în 8 noiembrie 2017

La rândul său,  L. Alexa – recunoscutul defăimător agresiv al atâtor personalități și oameni simpli ai Clujului și României, a pretins că resimte „o puternică stare de temere” și incertitudine. Tot ca urmare a instabilității emoționale – cel mai probabil provocate de stresul invocat constant în plângerea sa – L. Alexa susține că temerea cea mai mare îi este provocată de garda de corp „cu o vastă experiență” a lui Daniel Metz. Invocarea acestui temei este ilară dacă avem în vedere menirea unei gărzi de corp, care este aceea de A APĂRA persoana care o angajează.

Față de toate acestea procurorul Șimon Mihaela Oana precizează în Ordonanța de clasare că „Alexa nu a indicat concret practicile abuzive de natură concurențială la care a fost supus, astfel încât amenințările la care susține că a fost expus nu pot fi determinate.”

Drept consecință: „Din mijloacele de probă administrate nu reiese că suspectul Daniel Metz  (orice om capătă om asemenea calitate în urma depunerii unei plângeri penale contra san.n.) a îndemnat la săvârșirea unei infracțiuni concrete, de șantaj sau o altă infracțiune contra integrității corporale sau sănătății.” Pe baza acestor considerente, procurorul a dispus clasarea (închiderea) dosarului penal.

La aflarea veștii că dosarul a fost clasat, L. Alexa a mărturisit că a plâns, confirmând și în acest fel starea de instabilitate emoțională în care se află.. Vezi captura foto din editorialul său publicat în Ziar de Cluj, în 21 martie,

Agenția Națională Antidrog a prezentat, la sfârșitul lunii februarie 2018, la Prefectura Cluj, în fața reprezentanților autorităților administrative, judecătorești, din Poliție și Jandarmerie, a șefilor Inspectoratului Școlar, ”Studiul privind consumul de tutun, alcool și droguri ilicite în rândul elevilor din învățământul liceeal și profesional din județul Cluj”.

Conform acestui Studiu, un elev clujean din 10 s-a drogat cel puțin odată cu cel puțin un drog ilicit (excluzând tranchilizantele, sedativele, inhalanții și steroizii).

Cel mai consumat drog în rândul elevilor din județul Cluj este canabisul. Același drog ilicit este, de altfel, preferat de elevi la nivelul întregii Românii. Elevele clujence sunt mai mari consumatoare de canabis decât băieții din aceleași licee. Valoarea prevalenței consumului de canabis cel puțin odată în viață crește progresiv cu anul de studiu. Așadar, cu cât avansează în anii de liceu, cu atât mai mult consumă canabis elevii din Cluj, ca de altfel și droguri ilicite.

Alcoolul este cel mai consumat drog licit de către elevii clujeni. În cazul băieților se înregistrează valori mai mari ale consumului, decât la fete. Important este faptul că „în clasa XII-a sunt semnalate cele mai mari niveluri ale prevalenței consumului excesiv de alcool în ultima lună și în ultimul an, dar și cel mai mare nivel al prevalenței de-a lungul vieții a consumului excesiv de alcool.

La fel de important este faptul că peste jumătate din elevii de liceu din Cluj au fumat cel puțin odată în viață și că între băieți și fete nu există diferențe semnificative statistic la acest capitol.

Studiul Agenției Naționale Antidrog a urmărit să afle care este percepția elevilor clujeni față de nivelul de permisivitate al părinților lor față de consumul de droguri. În ceea ce privește toleranța părinților față de consumul de către elevii clujeni a drogurilor tari (heroină, cocaină), dar și față de ecstasy, marijuana/hașiș, aceasta este foarte mică. În proporție de 90% atât tatăl cât și mama unui elev clujean nu i-ar permite să consume asemenea droguri. Ceea ce este șocant însă e permisivitatea mare față de consumul de alcool. Aproape 53% dintre tați peste 50% dintre mame ar permite copilului lor, elev de liceu, să consume alcool.

Consumul de droguri licite și ilicite în județul Cluj crește an de an, deși aceiași elevi, într-o proporție mare sunt foarte conștienți de riscurile de sănătate și penale la care se supun. Astfel, aproape 80% dintre elevii clujeni au răspuns că știu că își fac rău dacă se droghează. Același procent este format și din cei conștienți de răul pe care și-l fac dacă „consumă patru-cinci băuturi aproape în fiecare zi”. Și cu toate acestea o fac. Iar consumul – mai ales de alcool – în rîndul tinerilor crește aproape în progresie geometrică. Cert este că elevii clujeni, în proporție de peste 70%, sunt conștienți de riscurile la care se expun și de răul pe care și-l fac singuri, dacă consumă regulat: marijuana/hașiș, ecstasy și fumează cel puțin un pachet de țigări pe zi.

Și cu toate acestea consumul crește. Și, se pare, odată cu acesta crește și infracționalitatea în rândul adolescenților din Cluj și din toată România.

Am vrut să aflăm care este percepția directorilor liceelor clujene față de consumul de droguri licite și ilicite al elevilor pe care-i păstoresc. O reacție emblematică este cea a directorului Colegiului Național George Coșbuc, Valentin Maxim Oros (foto)

, care ne-a declarat că în ultimii doi ani nu are cunoștință ca vreun elev al colegiului pe care-l conduce să fii consumat droguri. „Nu avem niciun caz concret de consum de droguri printre elevii colegiului nostru, care să fi fost investigat de poliție în ultimii doi ani. De asemenea, în școală nu avem semnalat vreun caz de consum de droguri în rândul elevilor”, a mai spus acesta. Întrebat dacă la nivelul Colegiului există vreun program sau vreo activitate care să asigure educarea și prevenirea elevilor față de consumul de droguri, directorul Oros a spus că nu există un asemenea program care, de altfel, nu-și pre are rostul, din moment ce în ultimii doi ani de când domnia sa este director nu s-a înregistrat niciun elev care să fi consumat droguri în liceul pe care-l conduce. Precizăm că acest colegiu are 1600 de elevi și în urmă cu patru ani poliția a descoperit și anihilat o rețea de traficanți și consumatori de droguri formată din elevi ai acestui liceu clujean.

Vom reveni cu o altă dezvăluire explozivă și în exclusivitate aici despre statistica neagră a criminalității în rândul adolescenților și vom încerca să răspundem la întrebarea: De ce ucid, violează și se droghează minorii?!

La cererea publicului – serios! – am decis să mai realizăm un episod al acestui fascinant foileton pe care – ne gândim și mai serios – suntem ispitiți să-l preschimbăm într-un scenariu de film. Cu puțină ambiție și cu mai multă inspirație l-am putea băga pe Emir Kusturica în oarece trepidații de invidie. Fiindcă Altman Iacob, prin el însuși, e un personaj al Balkanului profund. De fapt, după cum veți vedea în această fascinantă și atââât de reală Poveste adevărată, altman este un personaj colectiv românesc. Și nu zic mai multe, fiindcă mai bine derulăm episodul: „Altman Iacob – Cetățean de onoare al orașului Luduș pentru merite deosebite și servicii excepționale aduse comunității ludușene.”

În 6 iunie 2015, în cadrul festivităților organizate cu prilejul „Zilelor Orașului Luduș”, Primăria și Consiliul Local al acestui plăcut oraș ardelean îi decernau lui Altman Iacob, în cadrul unei ceremonii cu oficialități și personalități locale, în fața publicului adunat în piața mare a orașului, titlul de „ Cetățean de onoare al orașului Luduș”. A fost un gest de mare onoare și de aleasă prețuire pe care cinstita și respectuoasa comunitate ludușeană i-o acorda unuia dintre cei mai „reușiți” fii ai săi. (vezi foto)

Ridicarea în rangul de cinstire a lui Altman s-a făcut la „Excepțional”, întrucât și personajul nostru avansa ca un bolid de Formula 1 în ierahia academică mondială. După cum spuneam la începutul materialului nostru, Kusturica nu credem că și-ar putea imagina ceea ce Altman și adulatorii săi extaziați din Luduș au putut scrie în presa locală și-n cuvântările de prezentare/omagiere și susținere ale acestuia. Redăm câteva noutăți:

„Autorul a trimis articolul la Universitatea de EST din Finlanda, cu ocazia sărbătorii a 50 de ani de existență a acesteia”, ( iar finlandezi au fost secerați, pe loc, de extaz – mai ceva decât coreenii de nord în fața lui Kim cel Tânăr ). După ce s-a ridicat din țărâna extaziată și dânsa, finlandezii „i-au distins articolul cu Medalia de aur și l-au introdus pe Iacob Altman în Cartea de Aur a Universității”.

Când citești și vezi așa ceva te apucă sindromul „Gânditorul de la Hamangia” și riști să nu mai te smulgi din cugetarea și nedumerirea perplexă:„ Și, totuși e Luduș din Transilvania și nu Videle din Teleorman!!!??? Iar în conformitate cu retorica neo-rasistă a lui Sabin Gherman ar trebui să fie diferență ca de la cer la pământ. Realitatea este că, de fapt, aceasta este România profundă și aceștia sunt purtătorii locali ai făcliilor luminării poporului. Ceva mai „speciali” decât erau titanii Școlii Ardelene sau apostolii românismului din vremea lui Simion Bărnuțiu, spre exemplu.

Orașul era extaziat, în plus, și de faptul că acesta „avansase” de la Sorbona la Cambridge și New York. Era o aureolă în jurul său de „Mucenic al Universităților mari occidentale”, iar foștii săi colegi de clasă care – chiar dacă-l ajutau în gimnaziu să ia note de trecere la extemporalul de matematică –  acum vroiau să se fotografieze cu marele domn. Care ajunsese atât de mare, încât nu dădea mâna cu fostul său coleg de bancă. (vezi foto)

În schimb se lăsa adulat de jurnalistul local Ioan Andreiu Borgovan, care, în 30 martie 2015 înregistra  la Primărie Referatul olograf nr. 20941, prin care propunea acordarea titlului mai sus amintit în baza a două argumente:

1. Articolul său Omagial (mai omagial și mai plin de nestăvilită admirație și prețuire decât cele care i se scriau „Sinistrei” Elena Ceaușescu) din săptămânalul Cuvântul, în care – spre disperarea sa – ziaristul ludușean a fost nevoit să scrie DOAR o „SCURTĂ, FOARTE SCURTĂ BIOGRAFIE” (vezi foto!)
2. Autobiografia SEMNATĂ de către Altman Iacob.

L-am întrebat pe Ioan Andreiu Borgovan dacă a verificat biografia lui Altman și mi-a spus că i-a- fost suficient că i-a văzut cărțile publicate.  Apoi, l-am întrebat dacă îi pare rău sau regretă ceva  acum, când a aflat despre impostura academică a lui Altman și mi-a răspuns:

„Nu-mi pare rău! Nu sunt convins de ce ați scris. Pe cine să cred? Pe un necunoscut de la Cluj sau pe Iacob, pe care-l cunosc de atâția ani!!!  Deocamdată nu regret nimic.”

L-am lăsat în treaba sa. Oricum e un cost psihic mult prea mare pentru acest om care a crezut în iluzia construită abil de Altman Iacob și la care el a contribuit, manipulat fiind și exploatat. Cu timpul va accepta realitatea. Care, pentru Primăria și Consiliul Local Luduș sunt acum stânjenitoare și îi obligă să facă un demers administrativ de bun simț.

Pentru Altman Iacob realitatea relevată de noi în acest episod al foiletonului „Cea mai șocantă operațiune de impostură academică din România postdecembristă” este însă cruntă. Și, mai ales penală. Fiindcă la Dosarul atașat Hotărârii Consiliului Local Luduș, prin care i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare al orașului EXISTĂ AUTOBIOGRAFIA SA SEMNATĂ.

Studiindu-o autoritățile statului de drept – preocupate de curmarea unor fapte anti-sociale – ar putea descoperi infracțiunile de: fals, uz de fals și uzurpare de calități oficiale. ( vezi foto cu cele trei pagini ale Autobiografie)

Noi i-am cerut d-lui primar Ioan Cristian Moldovan, în baza Legii accesului la informațiile publice, să ne precizeze care este poziția Municipalității Luduș față de acest caz de impostură academică, însă până la redactarea acestui material nu am primit niciun răspuns.

Vă vom informa….

Am prezentat  în primul episod al foiletonului „CEA MAI ȘOCANTĂ OPERAȚIUNE DE IMPOSTURĂ ACADEMICĂ, de care vem cunoștință că s-a produs în România din 90 până astăzi”, sumar și succint principalele repere și momente ale manipulării colective pe care a făcut-o Altman Iacob, în primul rând asupra prietenilor și apropiaților săi, dar și asupra publicului.

Cea mai urâtă manipulare a făcut-o însă asupra oamenilor cu care a copilărit și crescut din comunitatea din care se trage – orașul Luduș. Acești oameni simpli dar atât de generoși, i-au organizat, în 17 noiembrie anul trecut, sub egida Primăriei și într-un spectacol cu artiști, o fastuoasă lansare de carte lui Altman; e vorba de cartea „Capitalism in blue”.

Acest gest nou de apreciere venea după cel din 8 iunie 2015, când Consiliul Local Luduș l-a făcut „Cetățean de onoare” pe „dl. profesor universitar emerit dr. care predă la Sorbona.” Cei din Luduș au participat în număr mare la lansarea de carte, fiind foarte mândri de faptul că acesta, ajuns domn de vază și mare profesor universitar, ”s-a mutat de la Sorbona la Cambridge”. Un amănunt relevant pentru a sesiza foamea de recunoaștere și apreciere publică a acestui om este că Altman are pe profilul său nu mai puțin decât 98 de postări cu fotografii de la această lansare de carte.

Pe parcursul celor patru ani de laude, minciuni și manipulări s-a creat un mic cult față de „genialul profesor univ. Altman”, care a fost împărtășit de mulți oameni.

Relevant asupra tacticii pe care Altman o avea în racolarea adepților săi este cazul unui artist clujean serios și realist care – după propria sa mărturisire, i s-au tăiat genunchii de emoție după ce „Emeritul”  i-a promis că-i organizează un concert în campusul de la Cambridge, „unde sunt 20.000 de studenți, mă!”. De fapt, artistului, cu multe concerte la activ, i s-au tăiat picioarele a doua oară, la acea întâlnire fabuloasă. Prima dată și-a pierdut echilibrul, deși stătea pe un scaun,  la vederea diplomelor, premiilor și medaliilor pe care Altman le-a scos din diplomat la masa plină cu beri.

Revenind la momentele care ne-au oferit primele semne de nedumerire asupra a ceea ce Altman pretindea că este, e necesar să spun că în seara zilei de 5 februarie (data anunțată de acesta pentru apariția primului din cele șapte episoade ale foiletonului său din New York Times), în jurul orei 23, 30 l-am contactat în privat (Ion Novăcescu n.n.) pentru a-l întreba dacă a apărut articolul. (vezi foto) Mi-a trimis captura foto – prelucrată rudimentar totuși în Photoshop, pe care, fără să-i observ indiciile falsului, am postat-o pe facebook. În decurs de 30 de minute am primit un avertisment al unei doamne din Germania, care având experiență în editarea fotografiilor mi-a atras atenția că nu e ceva în regulă cu această fotografie. Până marți dimineața, la ora 1,30 (6 februarie 2018), am fost în dialog cu Altman Iacob,  pentru a-mi trimite pe mail „șpaltul suplimentului economic din The New York Times”, în care Altman pretindea că i-a fost trimis pe mail de redacție și în care i-ar fi apărut articolul. ( vezi Foto ). Mai mult decât atât i-am spus despre avertismentul primit, întrebându-l cum răspunde la această acuzație. A negat-o, asigurându-mă că dimineață îmi va oferi Suplimentul, care la acea oră se descărca greu, fiindcă pretindea că are probleme cu net-ul. În cursul zilei de marți a invocat faptul că arhiva primită pe mail era coruptă și să stau liniștit că articolul va fi vizibil on line după 72 de ore fiindca e vorba de un Supliment economic pentru abonati. (Vezi foto )

Din nefericire pentru noi, nu am stat deloc liniștiți și începând cu dimineața zilei de miercuri am început să facem verificări. Marea problemă și marea provocare  a fost cum să verificăm până la ora 19 dacă există, în ediția print, articolul lui Altman. Am contactat ziarul The New York Times la toate adresele de mail posibile. Abia seara, cu o oră înaintea conferinței sale de la Berăria Culturală, am primit răspunsul că ei nu prestează acest serviciu de verificare a ediției print pentru public. Cu câteva ceasuri înainte îi scrisesem, pe adresa sa oficială, laureatului premiului Nobel, dr. Joseph Stiglitz, însă știam că erau puține șanse să primim vreun răspuns. Împreună cu Andrea am decis să contactăm o bibliotecă publică din SUA, care să verifice conținutul ediției din 5 februarie. Miercuri, 7 februarie, la ora 18, Andrea trimis un mail Bibliotecii Publice din Chicago, care a răspuns cu amabilitate. Însă, din păcate, din cauza fusului orar, răspunsul a venit doar joi și confirma bănuiala noastră (vezi foto):

„Am căutat în edițiile tipărite ale The New York Times, la datele solicitate și nu am găsit nicio referiță la Iacob Altman și la cartea sa”, se spune în răspunsul bibliotecii americane. De ce se spune în răspunsul bibliotecii „la datele solicitate”? Fiindcă Suplimentul economic al The New York Times apare duminica deci, în 4 februarie; noi cerând bibliotecarului să verifice și ediția de 4 ianuarie, admițând că poate marele Stiglitz a pus în mailul său data greșită, de 5 februarie…

Miercuri seara, la ora 18, se punea problema, dacă să anulăm evenimentul de la Berăria Culturală, la care și-au anunțat participarea cca. 100 de persoane. Am explicat în primul episod că, neavând nicio confirmare oficială a bănuielilor noastre, am decis să-i acordăm prezumția de nevinovăție. Care, însă a fost zdruncinată, a doua zi de mailul de la Biblioteca din Chicago.

Întrucât deontologia profesională îți impune să nu te bazezi niciodată doar pe o confirmare, am luat un abonament „full acces” on line la The New York Times, ca să verificăm; întrucât – ne-am zis – poate librarului de la Chicago i-a scăpat din vedere articolul lui Altman de 13 pagini. Rezultatul căutării îl vedeți în fotografia atașată.

Nu există nicio referință a lui Iacob Altman, dr. Iacob Altman și nici Capitalism in blue. Perioada de căutare: 1 ianuarie 2014 – 05.02.2018

Concluzia 1:  Nu există niciun articol semnat sau cu referire la Altman Iacob în The New York Times, deși acesta a susținut în permanență că a publicat încă trei articole înaintea acestuia, din 5 februarie (vezi afirmația sa la Berăria Culturală în materialul video)

Ei bine, tot joi, în privat l-am contactat, ca să posteze articolul. După cinci ceasuri de tăcere, deși a văzut mesajul trimis pe Messenger-ul Facebook, i-am adresat public cererea lui Altman de a posta articolul, întrucât cele 72 de ore au trecut. A răspuns cu o altă manipulare, postând o nouă făcătură mincinoasă, cum că are contract de drepturi de autor și nu-l poate încălca.

În aceeași postare a recurs la clasica alternativă a unui abuzator și la ultima carte pe care o mai avea în mânecă: s-a dat el victimă. Estimând că va fi apărat de toți credulii și oamenii onești care au crezut în el. Evident că asupra noastră s-a prăvălit un cor de huiduieli, insulte și amenințări. Cei mai vocali și agresivi au fost versificatorul Sandu Cătinean – ultracunoscut pe facebook drept „Rimătorul dintre brazi”, Sabin Mircea Rus (ex-Opera Română din Cluj Napoca) și o altă versificatoare, Camelia Șipoș. Aceștia au trecut de la mângîieri îngăduitoarea pe capul neștiutorului în ale „circuitului publicațiilor științifice” și prețioase aere superioare de indignați, la jigniri, amenințări și minciuni calomnioase; cea mai amuzantă fiind aceea că forțele oculte și serviciile secrete se află în spatele nostru.

Bine, no! Toate acestea, ne-a determinat să începem o verificare generală a „d-lui profesor emerit”.

Rezultatul a fost pe măsura așteptărilor, de acum.

Altman nu apare pe site-ul Universității din Cambridge și din New York. (vezi foto)

Concluzia 2: Nu există niciun articol semnat sau cu referire la Altman Iacob, publicat în  publicațiile științifice în care acesta a pretins în acești patru ani că a publicat.

Concluzia 3: Nu există nicio o carte semnată de Altman Iacob, tipărită la vreo editură din străinătate.

Concluzia 4: Dacă dai o căutare pe google a numelui Altman Iacob îți apar în principal referințe din ludusonline.ro.

Notă: Există și un articol din Ziua de Cluj, din 18 martie 2016, din care aflăm că Altman s-a recomandat reporterului drept profesor universitar, ÎN ACELAȘI TIMP, la Oxford și Cambridge. Evident, acesta este un fapt aproape la fel de miraculos cu pogorârea lui Mesia la Cluj, știindu-se cât de mare este rivalitatea dintre dintre cele două mari universități englezești și că nimeni – dar, ABSOLUT NIMENI – nu a reușit până acum această performanță. Decât cel care a realizat cel de-al șaselea model de regionalizare din istoria omenirii. Adică, Altman Iacob ( vezi foto)

În fine! A mai rămas un singur lucru de confirmat. Din nefericire pentru Altman și toți oamenii de care și-a bătut joc, cumpărându-i geniala sa carte, am vrut să verificăm autenticitatea acestei producții, apărute în toamnă –„Capitalism in blue”, la Editura Ecou Transilvan.

Am început cum se cuvine, cu coperta 4, unde este postat un Laudatio copleșitor al celui pe care Altman l-a prezentat fanilor săi și publicului drept „decanul Colegiului Economic de la Universitatea Cambridge – Prof. univ. emerit dr. Dramm Swaggart”.

Acel personaj simpatic (unul dintre cei trei, mno!), oferit publicului în acea fotografie în care Altman susținea că el s-a aflat în spatele aparatului foto. Ca să nu o lungim mai mult, a fost suficientă o simplă căutare pe google, ca să avem rezultatul: Dramm Swaggart nu există. E un personaj fabricat de același megaloman și mitoman personaj.

Concluzie preliminară:  De ce a recurs Altman la această operațiune de impostură academică?

1. Ca să obțină clienți și onorarii mari pentru firma sa de contabilitate. Una este să-ți țină evidența contabilă/să-ți facă expertiză/evaluare un contabil/expert anonim și alta este să-ți presteze aceste servicii un „profesor emerit de la Cambridge”. Vezi, în acest sens postarea unui activist social din Cluj – Călin V. K. Mărincuș, care s-a declarat foarte mândru, într-o postare pe facebook, în 6 februarie, de faptul că Altman a acceptat să-i țină contabilitatea la asociația sa și să-i fie alături în proiectul său. (vezi foto)
2. 

Să mai spunem că Altman Iacob și-a tipărit un pliant de auto-promovare, în care și-a trecut toate diplomele „obținute” de la cele mai prestigioase universități. Vezi foto! 

Concluzie finală !

Invităm instituțiile împuternicite ale statului să verifice în ce măsură Altman Iacob se face vinovat de infracțiunile de: fals, uz de fals și uzurpare de calități oficiale în folos propriu și, în ce măsură, a derulat această operațiune de unul singur sau a avut complici interesați și ei în obținerea de foloase personale.

În ceea ce ne privește, având în vedere costurile de imagine pe care le suferim, si prejudiciul moral la care suntem supuși în urma  batjocurii publice  orchestrate cu asemenea măiestrie,  nu doar de individul în cauză,  ci și de cercul său de acoliți – persoane publice, intelectuali, autori – , astăzi lipsiți de orice urmă de remușcare sau asumare, luăm în calcul urmărirea pe cale legală a acestei imposturi, unice în România post-decembristă.

The End

Primul episod

Cu profund regret ne vedem nevoiți să scriem acest articol, care vine în urma uneia dintre cele mai neplăcute experiențe ale noastre, ca organizatori de evenimente culturale și de creatori ai proiectului cultural-comunitar „Berăria Culturală”, care a intrat în cel de-al șaselea an de activitate și a ajuns la cea de-a 72-a ediție. Pentru că a 73-a am ratat-o, invitându-l să conferențieze pe „Profesorul universitar Emerit dr. Altman Iacob”, în data de 7 februarie 2018.

L-am invitat, fiind de bună credință și având încredere în calitățile sale oficiale, pe care și le-a asumat public – de profesor universitar la Cambridge și Hartwick Economic College din New York, lăsându-ne înșelați de postările sale pe facebook, cu diplome și mailuri contrafăcute  și cedând insistentelor cereri ale prietenilor săi, de a-l invita în sfârșit pe „geniul economic”, care este atât de marginalizat în Cluj și în România. Se poate pune fireasca întrebare dacă niște comunicatori cu experiența noastră nu ar fi trebuit să-l verifice pe acest individ și abia după ce au confirmările, să-l poftească să conferențieze acolo unde au vorbit academicieni, ambasadori, mari profesori universitari și artiști ai României, mitropolitul Andrei al Clujului și alții. După cum veți vedea în acest foileton am făcut tot ce am știut noi ca să obținem confirmări și, neprimindu-le, cu o oră înaintea conferinței, în seara zilei de 7 februarie, am fost pe punctul să anulăm conferința lui Altman. A prevalat însă, din nou, buna noastră credință și teama de a nu nedreptăți într-o manieră jignitoare un om care poate era profesor la Cambridge și căruia, a doua zi, în 8 februarie, urma poate să-i apară on line articolul din The New York Times.

ÎNCEPUTUL

Dacă ai fi intrat până duminică, 11 februarie, pe profilul de facebook al lui Altman Iacob ai fi rămas înmărmurit de uimire și apoi ai fi fost copleșit de admirație văzând mulțimea de postări cu: mailul trimis de un laureat al Premiului Nobel, cu articolul de 13 pagini publicat în The New York Times, cu profesoratul la Cambridge și Hartwick Economic College din New York, cu diploma pentru cei 2 milioane de cititori unici pe portalul științific Sage Open, cu locul 1 la citiri pe site-ul Universității Humbold din Berlin și alte, și alte reușite științifice uimitoare.

Toate aceste postări fac parte dintr-o operațiune megalomanică de impostură academică și de manipulare publică desfășurată de alungul a patru ani, al cărei scop a fost obținerea unui post academic real la Universitatea Babeș-Bolyai și obținerea de contracte de prestare a serviciilor contabile, de la cetățeni  extaziați și încântați că un profesor universitar la Cambridge, publicat în New York Times îi acceptă prietenos în preajma lui și le ține contabilitatea.

Pentru a-și crea o bază și un grup de susținere publică, Altman Iacob i-a manipulat mai întâi pe prietenii săi cei mai apropiați, pe care i-a îmbrobodit atât de tare, încât i-a transformat în adulatori și agenți ai săi de promovare. Cel mai apropiat prieten și cel mai mare susținător al său a fost economistul Dan Marius Drăgan, un om de altfel de mare caracter și noblețe sufletească, de ale cărui sentimente de prietenie, încredere și susținere Altman s-a folosit fără niciun scrupul, transformându-l în cel mai entuziast susținător al său. Spre exemplu, încă din 26 mai 2016, Dan Marius Drăgan (vezi foto) îmi solicita să-i organizez o conferință, întrucât a fost numit profesor la Cambridge și New York.

Evident, îți pui întrebarea firească: Cum a ajuns un om cu inteligența și experiența lui Dan Drăgan să fie manipulat în asemenea hal? Cred că un episod, poate cel mai elocvent, explică de ce. La un moment dat, la mijlocul anului 2017, Altman a fabricat un mail pe care laureatul premiului Nobel pentru economie, dr. Joseph Stiglitz i l-ar fi trimis lui Altman în care-l anunța că a publicat un editorial în The New York Times și în care-l menționa pe Dan Marius Drăgan. Apoi Altman a plusat. În fiecare lună îl anunța că a publicat câte un articol în The New York Times (trei în total). Ca să-l manipuleze definitiv, a fabricat în Photoshop trei dispoziții de plată, cu antetul ziarului american, pe care le-a pus în cutia poștală a biroului său de contabilitate și l-a invitat pe Dan Drăgan la un vin, într-o după masă. Lăsând ușița de la cutia poștală deschisă, l-a sunat pe Drăgan ca să-i ia corespondența din cutia poștală. Punct ochit, punct lovit. Dan Drăgan a rămas mut de admirație.

Aceeași operațiune de manipulare a practicat-o și asupra altor prieteni de-ai săi, printre care se remarcă fostul purtător de cuvânt al Operei Române din Cluj, Sabin Mircea Rus, și poetul Sandu Cătinean – foarte cunoscut pe facebook drept „Rimătorul dintre brazi”.

Sabin Mircea Rus atât de tare l-a adorat și a crezut în geniul lui Altman, încât și în data de 12 februarie (după ce Altman și-a șters toate postările) el susținea că e entuziasmat că „profesorul emerit” are 2 milioane de cititori unici la un singur articol pe portalul Sage Open. (vezi foto)

„Rimătorului dintre brazi”, Sandu Cătinean, i-a fabricat o diplomă și o medalie de bronz, pe care EuroInvent i-ar fi acordat-o pentru cartea sa de versuri. Evident, medalia de aur și-a atribuit-o lui, iar cea de argint i-a atribuit-o unui personaj fictiv. (vezi foto)

În paralel cu manipularea prietenilor săi, pe care întotdeauna când le dădea o veste bună cu reușitele sale îi invita la o masă udată cu vin, Altma a început să se autopromoveze pe facebook. Primul demers l-a făcut în 2014, când a postat o diplomă rudimentar falsificată ( cu carcatere Comic Sans Serif, de la începutul anilor 90, folosit doar de copii), în care era premiat de Universitatea din Cambridge pentru ideile sale care schimbă lumea. (vezi foto)

Relevantă pentru caracterul său este postarea făcută în 26 noiembrie 2017, când a luat de pe net o fotografie dintr-un club de socializare de la Cambridge, și a scris o postare în care susținea că el a făcut fotografia cu „Dramm Swagger”; despre care le-a spus prietenilor săi că este Decanul Colegiului Economic de la Cambridge și mare admirator al său. Acest personaj – Dramm – va apărea și pe coperta cărții sale „Capitalism in blue”, cu un text elogios. În episodul doi veți afla cine este acest „profesor universitar emerit dr.”( vezi foto)

Într-o ordine firească, în planul său de manipulare, a urmat apoi invitarea sa ca să predea la Cambridge și New York, după care omul, ca tot gospodarul, în pragul Sărbătorilor de iarnă ale anului 2017 și-a făcut două cadouri: primul, în 19 decembrie, că a primit o diplomă cum că are 2 milioane de cititori. Al doilea, în 20 decembrie, a fost cel mai tare, și anume mailul de la laureatul premiului Nobel în economie, Joseph Stiglitz, care-l anunța că se va ocupa de publicarea cărții sale în The New York Times -în suplimentul economic – a cărții sale, în șapte episoade, timp de șapte săptămâni.

„Dear dr. Iacob Altman, we have the pleasure to announce that, at the request of subscribers and editors, starting with February 5 ( sic!), we will publish în the boocklet Capitalism in blue every week for 7 weeks. This will also appear on line and printed. Economic Editorial dr. Joseph Stiglitz” ( Dragă d-le Iacob Altman, avem plăcerea de a vă anunța, CĂ LA SOLICITAREA ABONAȚILOR ȘI EDITORILOR, începând cu 5 februarie, vom publica cartea dvs. Capitalism in blue, în foileton, timp de șapte săptămâni. Aceasta va apărea atât on line, cât și în varianta print. Editor economic dr. Joseph Stiglitz).

( Continuarea mâine, în episodul doi, când veți afla cum am ajuns, on line, în New York și Chicago, ca să-l verificăm și cum ne-am prins/l-am prins cu minciunile-n sac)

Înainte de orice, fă-ți un dar! Dăruiește sufletului ce-i al sufletului! Cu atât mai mult dacă încă nu l-ai ascultat până acum pe savurosul și, în același timp, tulburătorul preot ortodox.

Vei fi încântat!

Iar dacă l-ai mai ascultat, aceasta este o minunată ocazie să asculți o conferință unică, savuroasă și plină de miez spiritual, care va avea loc în exclusivitate la Cluj Napoca, în cadrul proiectului Fabrica de Lideri.

De ce REZIST?
Pentru că minunata Grădina a Maicii Domnului – adică, România – a fost transformată într-un teribil poligon de testare a rezistenței umane.
Și pentru că avem la îndemână moduri diferite de a rezista.
Pe care suntem datori, ba chiar obligați să le folosim pentru a birui.
Fiindcă e comandă de Sus: „Aveți curaj!” și ,,Fiți înțelepți, ca șerpi!”
Aceasta a fost rațiunea in numele căreia noi, cei de la Fabrica de Lideri, l-am rugat pe Parintele Constantin Necula să conferențieze la Cluj Napoca, în 20 octombrie, de la ora 19, despre „modurile rezistenței” în această lume minunată, pe care tot noi o preschimbăm în poligon de testare a rezistenței noastre fizice și psihice. Iar Părintele a acceptat, cu bucurie și dăruire, din prima clipă.
În același timp, te rugăm să vii  și tu alături de noi, ca să punem mână de la mână, pentru a oferi măcar cina la peste 400 de copii abandonați și orfani.
Ce poți face?
Cumpără un bilet de la punctele de vânzare aflate la: Cinema Florin Piersic, Casa de Cultura a Studentilor Cluj Napoca și de la Iulius Mall (parter, lângă Informații).
Acesta este un eveniment oferit de către NTT DATA România, prin domnul Daniel Metz, care se desfășoară sub egida Consiliul Judetean Cluj.
Parteneri: Scoala de soferi Auto-Tudor, MobilaDalin, PMA Invest, PP Protect, Cinema Florin Piersic, Cluj-AM.RO.
Bilete se găsesc la Cinema Florin Piersic și CAsa de Cultură a Studenților. Design: Ioana Fenesan.

Co-Producător: Ilyas Andrea
Producător: Ion Novăcescu.

Va invităm să urmăriţi conferinţa de anul trecut a părintelui Constantin Necula, pe care am avut bucuria şi onoarea să o organizăm la Cluj sub titlul „Sens, Muncă, Bucurie”. Şi această a avut o dimensiune filantropică, mai exact, din banii adunaţi din bilete s-au donat 11.000 de lei pentru salvarea Casei Memoriale a lui Iuliu Maniu din Bădăcin, jud Sălaj, unul dintre părinţii fondatori ai României Mari. De asemenea, am fost fideli cauzei de a oferi o scenă şi un afiş tinerilor artişti ai Clujului, de această dată fiind vorba de două trupe rock de liceeni care l-au încântat vădit pe părintele Necula în deschiderea conferinţei. Cu acea ocazie, Părintele a declarat că este recunoscător organizatorilor că i-au oferit prilejul să onoreze promisiunea făcută după tragedia de la Colectiv, de a merge la un concert rock. Noi i-am oferit bucuria să aibă un concert rock în deschiderea conferinței sale, susținut de tineri talentați ai Clujului.

„Fabrica de Lideri” este un proiect al Asociației pentru Leadership, Comunicare și Profiling.

Daniel Metz și compania NTT Data România pe care o conduce au generat, în folclorul urban clujean și nu numai, legende și zvonuri dintre cele mai șocante, ca urmare a implicării masive și generoase în susținerea a numeroase proiecte cultural-artistice și sportive. Practic, compania NTT Data este cel mai mare sponsor și susținător privat al vieții cultural-sportive din Cluj Napoca. În aceeași măsură, generozitatea și empatia lui Daniel Metz, dar și a companiei, se resimt și în susținerea cazurilor sociale, dar mai ales a celor umanitare. La sfârșitul acestei veri, printre atâtea sponsorizări, donații și ajutoare, provoca o mare emoție mesajul doctoriței Camelia Smicală, mama româncă ai cărei copii au fost răpiți de statul finlandez, care-i mulțumea public lui Daniel Metz

că „cu ajutorul celor 5000 de euro primiți de la dumneavoastră”, am reușit să plătim apelul avocatului și să supraviețuim vara aceasta.” Suma oferită chinuitei mame românce, precum și permanenta prezență a siglei NTT Data România pe afișul importantelor manifestări cultural-sportive din Cluj Napoca, și nu numai, a stimulat imaginația colectivă la fabricarea unor zvonuri și legende fabuloase. Cele mai intens vehiculate erau că în cele trei turnuri de 10 etaje, în care NTT Data România funcționează la Cluj, s-ar petrece lucruri necurate, iar sursa banilor care se cheltuie este mai mult decât dubioasă.

Metz spală bani! Sau are o tiparniță de valută în turnuri?

Daniel Metz, CEO-ul NTT Data România, le-a spus jurnaliștilor prezenți ieri la o întâlnire informală cu aceștia un episod destul de șocant pentru el, care l-a determinat să facă public „secretul turnurilor” din Cluj Napoca, acolo unde se zvonește că funcționează o tiparniță de bani sau, mai rău, se „spală bani”.„Un prieten care venea la mine s-a urcat într-un taxi la aeroport și i-a spus șoferului să-l aducă la NTT Tower. „A, la ăia care spală bani!!!”, i-a spus taximetristul. „Fiindcă altfel nu se explică de unde au atâția bani să cheltuie. Îi spală sau au o tiparniță cu bani”, a mai spus șoferul. Prietenul meu a ajuns la mine în birou și mi-a spus: „Măi, tu știi ce se spune despre voi?” Plus alte legende și prostii care circulă despre noi, a mai spus Daniel Metz

Iată de ce, acesta a hotărât să facă public secretul tiparniței de bani din cele trei turnuri. Practic – spune el – secretul se află în deciziile strategice pe care le-a luat din anul 2000, când a înființat EBS – o micuță companie de IT la Cluj, după ce se repatriase din Germania. Acolo unde avansase până în top managementul unei mari companii și, în plus, avea asigurat tot confortul și condițiile unei vieți tihnite.

Prima decizie strategică: investiția în inteligența românească.

Daniel Metz susține că prima decizie strategică a fost aceea de a investi în inteligența românească. El fiind un economist, care nu se pricepe la domeniul programării, și-a luat o echipă formidabilă de IT-iști în care a crezut și-n care a investit pentru a crea produse/programe proprii. Astfel, – spune el – „în 2002 am început dezvoltarea sistemului nostru ERP. Ce este un sistem ERP? Este un sistem de gestiune a afacerii unei intreprinderi. Acum avem un focus pe producția industrială și, în acest moment, avem 180 de clienți în România care lucrează cu sistemele noastre. Am dat această informație în relație cu povestea cu out-sourcing-ul în IT-ul românesc. Că aici se face doar out-sourcing și că nu avem produse. Noi avem și produse și am investit masiv în produsele noastre. Noi avem mii de useri care lucrează zilnic cu produsele noastre. Unul dintre cele mai apreciate este cel de salarizare”, mai spune Metz.

A investit 5 mil. de euro în dezvoltarea propriilor programe.

El afirmă că este mândru că a început de timpuriu să investească în zona aceasta. „Până în ziua de astăzi am investit în această linie de produse care este în piață, cu tehnologia cea mai nouă, peste 5 milioane de euro. Am investit în produse proprii. Mai căutați o firmă de IT din România care a investit 5 mil. de euro în produsele sale proprii”. Însă, evoluția pieței și a tehnologiei a creat un nou moment conjunctural favorabil, pe care l-a intuit și de care s-a folosit. „Până în 2005 am făcut doar servicii de programare”, punctează Metz. „Eu, din 2005, am intuit, în mod vizionar ar putea spune altcineva, că nu vom mai avea programatori destui.”

Criza programatorilor și prima cotitură strategică

„Atunci, în 2005 – le spunea Metz ziariștilor clujeni – eu mi-am dat seama că problema cu resursele umane se va adânci. Problema nu-i de azi, de ieri. Era și atunci. Numărul de programatori era, este și va fi limitat. Atunci mi-am dat seama că pentru a putea crește, noi trebuie să acoperim și zone adiacente programării. Și de aceea  – spune el – în cadrul companiei noi avem aproape 50% economiști și alte calificări, nu numai programatori. Iar acest fapt e foarte important, fiindcă noi câștigăm astfel mai bine. Avem marja mai mare.” Analizând piața europeană și beneficiind de experiența ca manager în Germania, Daniel Metz a realizat că filonul cu aur se află în zona marilor concerne, cu ale lor mari fabrici pline de tehnologie, cu sisteme uriașe de producție, aprovizionare și transport care erau asistate și controlate de mari sisteme informatice. Orice aceste sisteme se blocau sau trebuiau actualizate/modernizate.

Clujenii de la NTT Data România controlează roboții concernelor BMW și Volkswagen

Astfel, s-au creat premisele pentru cea de-a doua mare decizie strategică. Metz le-a explicat-o jurnaliștilor clujeni: „ Întreținerea și optimizarea sistemelor mari informatice este necesară în permanență. Exact ca în cazul versiunilor noi de Windows. La fel este și într-o fabrică mare, cu sistemul său informatic, care trebuie actualizat. Fabricile mari ale marilor concerne au în permanență o mulțime de actualizări locale și de fiecare dată aceste actualizări trebuie aduse în noua versiune a sistemului informatic. Este un job deosebit de complex. Peste 80% din IT-iștii din Germania lucrează în această zonă de mentenanță a actualizărilor noi care apar pe piață. Ori acesta este domeniul pe care noi îl aducem în România în mod insistent,  fiindcă se potrivește foarte bine cu ceea ce facem noi aici. Avem foarte mult de muncă în acest domeniu al întreținerii marilor sisteme informatice de la BMW, Volkswagen și așa mai departe. Asta ce înseamnă? Sute de oameni care asta fac și stau în fața calculatorului și rezolvă  cererile, erorile și blocajele din sistemele informatice ale marilor fabrici. De la Cluj se repornește producția, dacă se oprește, spre exemplu. Practic noi ce facem? Suntem ca și departamentul de IT al acelei fabrici sau al oricărei companii. Când ceva nu merge, este solicitat IT-istul ca să rezolve problema. Ei bine! La ei când ceva nu merge bine, vin la noi. Acesta-i domeniul pe care noi l-am preluat și l-am adus în România. Iar treaba asta e un lucru de durată, care nu-i doar pe azi și mâine și nu pleacă de aici așa ușor.  Fiindcă este o expertiză formidabilă pe care am construit-o. Cu ajutorul acestei expertize, în 2007, am reușit să aduc în România primul contract de la BMW. Astfel, am intuit că acesta va fi viitorul”, spune vizionarul antreprenor clujean.

Criza economică și cea de-a treia decizie strategică

La sfârșitul anului 2008 și la începutul anului 2009 au început să apară primele semne ale crizei și au apărut primii clienți care nu-și mai plăteau facturile. „Totul se cam prăbușea în jurul nostru. Se făceau concedieri masive și eram chiar la petrecerea de Crăciun a companiei, pe care am ținut-o la târgul expozițional Expo Transilvania. Toată lumea din companie aștepta un mesaj de la mine, ca să vadă ce urmeaă, ce se întâmplă și dacă vor fi concedieri și la noi. Atunci eu stat și am analizat care va fi viitorul nostru în România. Atunci mi-am dat seama că viitorul nostru, ca simpli programatori ai unor aplicații simple, gândite de alții, este calea greșită. Și atunci am decis ca noi să acumulăm expertiză de bussines. Ce înseamnă asta? Să știu, ca programator, ce-i aia debit, credit. Să știu ce-i acela activ și pasiv în bilanț. Să știu chestiuni de logistică. Adică loturi de producție, mărfuri, chestiuni de depozitare. Atunci un programator este foarte bun. Când știe și elementele de back-ground. În cazul salarizării, vă dați seama că dacă un programator nu știe ce-i salarizarea va programa foarte greu și o groază de oameni trebuie să stea în jurul său, ca să-i spună ce să programeze. Ori, dacă programatorul știe ce să programeze, atunci e foarte bun. Vedeți! Acesta-i marele nostru avantaj, fiindcă indieni nu știu din astea. Iar noi românii am învățat economie germană și economie românească. Practic, cum am început noi să facem lucrul ăsta?”

Clujenii de la NTT Data România controlează roboții concernelor BMW și Volkswagen

Metz le-a dezvăluit ziariștilor că atunci, la petrecerea de Crăciun din 2008,  le-a spus oamenilor săi din companie că a decis să investească în SAP. Ce este acesta? E cel mai mare produs din lume pe zona de Enterprise Resources Planing. Adică este un sistem de gestiune a unei intreprinderi. „Acest fapt – a precizat el – ne-a ajutat să avem un profit de 750.000 de euro în 2009. A fost un profit mai mic fiindcă am băgat o groază de bani pentru a construi această competență. În criză când toată lumea închide buzunarele, bagă ariciul la buzunar, noi am investit fiindcă eu am crezut în faptul că atunci când se va termina criza, noi vom fi pregătiți să intrăm în piața SAP. Astăzi în zona SAP facem 30% din cifra de faceri și datorită faptului că eram buni în acest domeniu am devenit atractivi pentru marele concern NTT Data, ca să ne cumpere. Aceasta a fost o decizie foarte bună, pe lângă cea de a intra pe piața serviciilor adiacente programării. O altă decizie strategică a fost cea de a intra pe piața produselor cu o valoare adăugată foarte mare. Spre exemplu, ESAP-ul este un produs foarte scump. Primul client al nostru a fost firma de IT a Grupului Porsche. Așa s-a întâmplat, în mod fericit.”

Daniel Metz a mărturisit că în acel moment a avut o întâlnire providențială cu unul dintre titanii industriei auto germane, care l-a influențat să ia o altă decizie strategică, care a generat creșterea agresivă a afacerii și a companiei pe care o conducea. „Atunci a venit la mine șeful financiar al grupului Porsche,  dr. Meschke – care este și astăzi în funcție –  (dr.ing.  Lutz Meschke, Deputy Chairman of the Executive Board , Chief Financial Officer and Executive Vice President of Finance & Procurement of Porsche AG) și m-a întrebat: „Ce strategie aveți pentru viitor?” Eu i-am spus că vreau să devin un provider pentru industria de automobile. El mi-a spus: „Ok! Dar pe lângă ceea ce știi să faci acum – „Enterprisse IT”  logistică, producție, transport și contabilitate – trebuie să știi și ce se întâmplă în autoturism. Adică, să construiești și competențe de „car writing”. Nu numai  „enterprising” dar să știi și ce-i în interiorul mașinii. Și atunci am luat o altă decizie straegică. Aceea de a intra în zona „embedded”.

Aceasta a fost a treia mare decizie strategică. De ce? Fiindcă astăzi, în companie, avem 250 de oameni care fac lucrul acesta și suntem extrem de atractivi.pentru toți marii nostri clienți, fiindcă știm și zona tehnică și zona economică și administrative. Foarte puține companii de IT au ambele competențe. Și, vedeți, această decizie contribuie la funcționarea – cum spuneau ăia în taxi – acestei mașini de spălat bani. Sau nu știu cum spuneau ei. De aici vin așa zișii „bani spălați”, nu din altă parte. Din decizii pe care trebuie să le iei atunci când trebuie, ca să duci căruța mai departe”, a punctat Metz.

Indienii nu știu să facă ce pot face românii iar japonezii au devenit interesați de Cluj Napoca.

În plus, subliniază el, pe dura piață a serviciilor de IT românii au reușit astfel să se detașeze și să facă diferența față de alte națiuni puternice în acest domeniu. „Indienii nu știu să facă asta. Nu pot să facă ceea ce fac românii și astfel noi am făcut diferența prin super-specializare și multidisciplinaritate”, precizează Metz. Creșterea exponențială a afacerii și a companiei românești EBS au impus luarea unei noi decizii strategice, și anume extinderea în țară. „În 2012 am trecut de 500 de oameni și aveam o rețea de filiale create în țară”, arată el. „De ce am plecat în țară? Ca să ocupăm orașe unde puteam angaja oameni cu diverse pregătiri profesionale. Și care, datorită firmelor care existau acolo în zonă, au pregătit acești oameni. Prima dată, în mod semnificativ, am mers la Sibiu. Acolo avem practic cea mai mare filială din țară. Sunt 250 de oameni. Au urmat, rând pe rând, celelalte filiale. 2013 a fost anul în care – la sfârșitul său – am vândut către NTT Data. Prima discuție am avut-o în 2011. Tot anul 2011 și tot anul 2012 s-a negociat. Au fost doi ani plini de negocieri, cu două opriri, fiindcă nu eram convins cu oferta pe care vroiau să mi-o facă era cea mai potrivită. Din punctul meu de vedere a fost una dintre cele mai bune decizii pe care am luat-o în business pentru această companie. Fiindcă mă gândeam că dacă vrei să crești în continuare ai nevoie de un proprietar al companiei cu putere financiară, care să-ți ofere plasa de siguranță. Pentru că una este să fii pe forțele tale și alta e să fii cu cineva puternic. Doar în acest turn (unul dintre cele trei sedii din Cluj) investițiile în dotarea sa au fost de 2 milioane de euro. În celelalte două sedii de lângă ( NTT Data România a mai închiriat încă două turnuri, pe aceeași stradă), investiția în dotare trece de 2 milioane de euro. Păi tu, ca investitor privat, care-și drămuiește fiecare ban, nu-ți poți permite să investești 4 milioane de euro în dotarea sediilor. Fiindcă, ca să poți atrage oamenii – așa cum facem noi – trebuie să le dai infrastructură și condiții de muncă. Nu poți face, doar așa din ciupituri românești. Nu merge! Și atunci am ajuns la concluzia că pentru a da un viitor companiei – această bărcuță care se mișca repede pe apele învolburate – trebuie să o aduc într-un port sigur. Iar acest port sigur este marele concern NTT Data”, a spul el.

LIDERUL este esențial. Restul e management populist și…sepuku

Atracția a fost, de fapt, reciprocă între cele două părți, fiindcă exista aceeași cultură organizațională. „Mi-am dat seama că mă potriveam eu la ei, ca mentalitate”, spune Metz. Cum mi-am dat seama de asta? Păi în momentul în care am vrut să le prezint bordul de conducere, format din mai mulți oameni  ( ăsta a fost conceptul meu) și să le spun: „ăștia vor conduce compania, ca să o scap din captivitatea persoanei mele”, mi-au zis: „Nu! Noi pe tine te vrem.”. Fiindcă în Japonia așa este și așa se discută. Există un lider și acela răspunde pentru tot. „Nu merge treaba, ăla face – cum se zice? – sepuku?”. Abordarea aceasta s-a potrivit mănușă pe filosofia fostului EBS. Fiindcă eu așa am construit compania. Dacă vrei să crești rapid, nu poți face management de tip participativ, populist. Dacă vrei să crești rapid, în pas alergător, peste viteza pieței, trebuie să accepți existența unui lider puternic, care să arate viziunea și pe urmă cu biciul … dă-i să meargă treaba. Nu stăm să negociem fiecare pas. Nu stăm să discutăm fiecare detaliu. Desigur, politicile companiei trebuie să le definești cu echipa de conducere. Aceasta-i diferența mare dintre noi și alte companii. Încrederea în acel lider care știe ce face și ce vrea. Există o viziunea, pe care am discutat-o și am aprobat-o și atunci… haideți la treabă, măi băieți. Acesta-i și stilul pe care l-am găsit la NTT Data și m-am regăsit și eu în această concepție.  De aceea și acum sunt cel mai mândru că am reușit să aduc NTT Data la Cluj, fiindcă altfel ei nu ar fi venit aici. Vedeți asta-i treaba cu „spălatul” de bani de la NTT Data”, a punctat Daniel Metz

Secretul secretelor

La finalul expunerii sale, românul Daniel Metz i-a întrebat pe jurnaliști – de fapt a întrebat retoric: „Ce este determinat pentru o companie?” Și tot el a dat răspunsul, dezlegând astfel taina succesului și implicit a tiparniței de făcut, ori de „spălat” bani din turnurile cu 900 de oameni:

„Leadership-ul și deciziile strategice luate în momentul oportun. Un lider trebuie să identifice așa numiții „acceleratori de business”. În momentul în care scazi ca viteză de creștere, trebuie să dai un imbold din nou. Asta trebuie să facă liderul. Să identifice oportunitățile și să vadă în viitor”, a concluzionat CEO-ul NTT DATA România.

Notă despre NTT Data România

Compania numără acum 1451 de angajați și dorește ca până la sfârșitul anului să ajungă la peste 1600. Cifra de afaceri a crescut exploziv. “Rezultatele financiare ale companiei, din primele 7 luni ale acestui an, vin pe fondul unei evoluţii excelente a business-ului întregii echipe NTT DATA Romania. Până la sfârşitul acestui an calendaristic estimăm o cifră de afaceri de 54 Mil. EUR, în creştere cu 45% în raport cu anul precedent. Este al doilea an consecutiv în care înregistrăm o creştere agresivă a veniturilor, după creşterea de 49,5% realizată anul trecut “, se arată într-un comunicat oficial al companiei.

Daniel Metz este economist și a urmat, până în anii 90, o carieră militară, absolvind școala militară de la Alba Iulia. A avansat rapid, fiind la 21 de ani responsabilul financiar al unei mari unități militare. După Revoluție și-a dat seama că nu acesta este drumul său în viață. A emigrat în Germania unde, la fel, a avansat rapid prețuind dictonul: „Onoare muncii grele!”. A revenit în România, unde a pus bazele, în 2000, companiei de IT, numită EBS. De atunci, a început povestea și… legendele.