De ce nu suntem ascultati?

Nu suntem ascultați și înțeles în primul rând pentru că nu știm să comunicăm. Și cum să comunicăm. De asemenea este important, locul unde vrem să comunicăm și auditoriului căruia vrem să-i comunicăm. Aceste reguli sunt valabile și în cazul unei comunicări interpersonale. Evident, nu putem să omitem ținuta și atitudinea pe care trebuie să le aibă comunicatorul în funcție de condițiile mai sus menționate. Toate acestea sunt însă condiții și obligații exterioare pe care un bun comunicator trebuie să le respecte. La fel de importante sunt și condițiile interioare, care țin de natura și pregătirea umană. Adică, de darurile naturale și investiția pe care am făcut-o în noi, în educația și formarea noastră intelectuală. În fapt, această din ultimă condiție este cea mai importantă și este suficient să avem în vedere exemplul celui mai strălucit orator al antichității grecești – Demostene – cel care s-a născut cu un defect grav al vorbirii ( era bîlbâit) și prin antrenament asiduu și repetiții a ajuns să-și corecteze acest handicap și să devină un orator desăvârșit. Să fie limpede: educația și antrenamentul stabilesc calitatea comunicării. În comunicare norocul este doar un accident. Pregătirea, studiul și repetiția sunt temelia succesului. Reușita unui comunicator este dată de pregătire. Aceasta este  legea incontestabilă a comunicării. La fel precum un om nu poate să ajungă academician bazându-se pe noroc, la fel este și în cazul unui constant comunicator bun. Norocul este valabil în cazul loteriei, nu al comunicării eficiente. Acest fapt este valabil și în ceea ce privește talentul nativ al vorbirii. De acest adevăr incontestabil ne-a asigurat un geniu incontestabil, pe numele său Einstein, cel care ne reamintește că formula reuușitei unui om în viață