Nevoia de lideri politici autentici – de creatori şi ziditori – nu a fost niciodată mai mare ca acum în România. Partidele politice româneşti au intrat în cea mai gravă criză de administrare a intereselor şi averii publice, incapacitate care a devenit cronică. În plus, şi acesta este unul din factorii de risc cei mai serioşi şi periculoşi la adresa stabilităţii democraţiei româneşti, aşteptarea opiniei publice la o îmbunătăţire a situaţiei este la fel de scăzută, ca şi încrederea în politicienii români.

(Foto: Coadă la o secţie de votare, în timpul alegerilor parlamentare din 1937. Pe stâlp se poate vedea un afiş alectoral cu chipul marelui lider român, Iuliu Maniu, născut în ziua de 8 ianuarie 1873)
România are acum nevoie de o pleiadă de lideri autentici şi credibili şi nu doar de un aşa-zis părinte-salvator. Ţara are nevoie de o viziune strategică şi de o direcţie a dezvoltării, cu atât mai mult cu cât societatea românească şi aproape toţi cetăţenii sunt dominaţi de un sentiment profund de insecuritate. De fapt, caracteristica zilei în România anului 2015 este sentimentul de insecuritate. Internă şi externă. Aici este domeniul cheie unde noii lideri politici trebuie să lucreze şi să acţioneze, iar aceia care vor ameliora sentimentul naţional de insecuritate vor fi nu doar lideri vizionari, ci şi de succes politic şi electoral pe termen lung. Sentimentul de insecuritate din sufletul omului, starea de insecuritate din societatea românească vor putea fi eradicate doar printr-o comunicare cinstită şi transparentă. Comunicarea este destinată să deschidă inimile închise şi speriate ale românilor, transmiţându-le din partea noilor lideri încrederea atât de necesară. Obiectivele strategice ale României, interesele naţionale ce vor fi definite de lideri trebuie susţinute de o comunicare cât mai largă şi eficientă şi trebuie întemeiate pe un sistem colectiv al încrederii.