Lao Zi: „ Un lider bun este atunci când oamenii abia ştiu că există. Este nu prea bun atunci când oamenii i se supun şi îl aclamă. Este rău atunci când îl dispreţuiesc. Dacă nu respecţi oamenii nici ei nu te vor respecta. Despre un lider bun, care vorbeşte puţin după ce şi-a terminat treaba atingându-şi scopul ei vor spune însă cu toţii: Noi am făcut acest lucru.”
Lao Zi – fondatorul daoismului – a lăsat în urma lui imaginea unui personaj extraordinar. Conceput miraculos la trecerea unei comete sau când mama sa a mâncat o prună magică, se naște cu păr alb și barbă, de unde și numele de bătrân (lao) și cu urechi cu lobii foarte lungi – semn de înțelepciune. Arhivar la curtea Zhou este contemporan cu Confucius care îl recunoaște ca maestru și ființă extraordinară; și-a părăsit țara la vârsta de cel puțin 160 de ani, sătul de disensiunile politice. Pleacă spre vest călare pe un bivol; ajuns la frontieră, scrie „Cartea Căii și a Virtuții” la cererea unui paznic Yin Xi apoi își continuă călătoria. Nimeni nu știe ce a devenit, dar unii cred că nu a murit sau se reîncarnează, reapărând sub diverse forme pentru a transmite Dao.
