Fii LIDER, pentru ca Omul e ceea ce vrea să fie!

Prima decizie pe care trebuie să o ia cel care vrea să devină un lider este să stea de vorbă cu el însuși. Și să facă acest lucru pentru a afla, fără dubii, ce vrea. Ce dorește de la viață. Și dacă poate să ducă povara de a fi lider.

Omul trebuie să-și stabilească realist care este scopul vieții sale. Ce anume îl face să fie fericit? Acumularea de bogății? Succesul în evoluția personală?

Dacă te nemulțumește starea ta de astăzi, atunci trebuie să începi pregătirea stării tale de mâine.

De aceea este atât de important dialogul interior. Și, ca orice comunicare, acest dialog trebuie să fie unul sincer și realist. Furtul propriei căciuli reprezentând și în acest caz o decizie nefericită și un pas greșit, cu consecințe negative pentru dezvoltarea personală a individului.

Pentru a putea ajunge să fi un bun lider, un om care are acest deziderat trebuie să treacă mai întâi la un inventar temeinic al calităților și defectelor pe care le are. Cu alte cuvinte să facă ceea ce filosoful grec Socrate îndeamnă: adică, să se cunoască bine pe sine însuși. Să conștientizeze care-i sunt capacitățile și care-i sunt limitele pentru a putea ști asupra căror domenii să se concentreze și care abilități să şi le antreneze pentru a-şiputea atinge obiectivul: de a fi un lider autentic şi nu unul de carton. Mulți oameni – și mai ales mulţi politicieni – eșuează în proiectul personal de deveni lideri autentitici pentru că n-au stat de vorbă cu ei înşişi, într-un mod cinstit. La fel păţesc şi cei care ajung să practice, la un moment dat, actul comunicării publice și care devin adevărate catastrofe comunicaționale tocmai pentru că refuză să facă această atât de necesară și utilă operațiune de inventariere personală. Și fac asta în principal din cauza mândriei dar și a crasei ignoranțe, cauze care-i nu-i lasă pe oameni să se cunoască pe ei înșiși pentru a ști ce pot și cât pot. Ori, un om care nu se cunoaște pe sine însuși nu are cum să-i cunoască – cu sensul de a intui, pricepe, înțelege, simţii – pe alți oameni. Iar aceasta este sursa dezastrului personal și comunicațional. Preluînd şi utilul și sănătosul îndemn al lui Freud, un lider este OBLIGAT să se cunoască pe sine. Să fie cinstit cu el însuși pentru a ști – vorba românului – câte mere are în straiță. Însă, o asemenea cunoaștere și asumare presupune o anumită tărie, determinare și onestitate umană, efort care puțini sunt dispuși să-l facă. Iată de ce luciditatea și autocunoașterea, adică, autoevaluarea sunt cei doi îngeri protectori ai unui lider.

Autoevaluarea și luciditatea sunt calitățile obligatorii și autoeducate și în cazul unui comunicator. Acestea îi vor oferi comunicatorului rapoarte corecte și utile asupra sa și a publicului său. Nu-l vor minți niciodată. Prin autoevaluare și luciditate, liderul și comunicatorul se privesc pe sine din afară, din public. Se zidesc temeinic și se finisează calitativ, prin autocritică, în primul rând.

Un lider trebuie să fie în permanență cel mai dur judecător al său. Doar astfel va fi cel mai bun. La fel trebuie să procedeze și un comunicator.