Iohannis și noul ev românesc

Editorial: Ion Novăcescu – publicat în Ziua de Cluj ( http://ziuadecj.realitatea.net/editorial/iohannis-si-noul-ev-romanesc–133187.html )

Din seara zilei de 16 noiembrie mă tot bate un gând, care-i și o speranță. Fi-va noul șef ales al statului român forma care va genera noul fond românesc și noua noastră dinamică națională către modernitatea și civilizația occidentală?

Mă tot gândesc și tot sper că odată cu mandatul lui Iohannis se va găta și evul josnic al neputinței românești. Adică, bicisnica eră în care românii se tot învârt, de 25 de ani, în cercul închis al demoralizării, desnaționalizării, decăderii, depopulării, dezindustrializării, despăduririi, deșertificării etc. de s-a ajuns până într-acolo că s-a vorbit chiar și de riscul desființării țării și națiunii.

Deci: reuși-va Iohanis să creeze forma în care să se toarne și zămislească noul fond românesc, noua trăire și noua zidire națională, așa cum s-a petrecut acum 150 de ani, odată cu venirea prințului Carol de Hohenzollern? Cel care, prin cumpătare, rigurozitate, seriozitate și disciplină prusacă, dar și prin multă muncă a împins România – susținut de o întreagă elită națională reunită în jurul său – din feudalism în modernitate.

De la Titu Maiorescu citire știm că  „forma fara fond este de-a dreptul stricăcioasă” deoarece nimicește. Nu doar cultura, ci și societatea și civilizația sănătoasă. Însă, tot din istorie, inclusiv cea românească, știm că personalitățile și eroii – prin ideiile și faptele lor – sunt cei care schimbă cursul lumii și al evoluției unei națiuni și a unei țări. Iar această lege se poate aplica și în ceea ce privește acțiunea și rostul unei forme dătătoare de fond. Formă care să fie leagăn – sau creuzet, dacă vreți – pentru zămislirea unui nou spirit, a unui nou trup național și a unei noi civilizații.

Suntem onorași și binecuvântași că am trăit vremuri mărețe și istorice: revoluția anti-comunistă, regimul democratic și nu la urmă deschiderea unui nou ciclu istoric. Eu am din nou speranță și simt că-mi doresc mai mult în această viață. Că am dreptul să pretind și că mi se cuvine mai mult. Vreau și cred că putem avea o măreață rostire colectivă românească în corul civilizațiilor europene.

Mi-e un dor de România Mare și Culturală mai aprig decât îl avea Cioran în anii treizeci. Deși nu-i cuvincios să mă raportez la un titan, spun că spre deosebire de El, care se zbătea fămând și setos de românism măreț pe culmile disperării, eu îmi ridic privirea și încrederea spre înălțimile optimismului național. Mi-e dor și am credință că a venit și vremea noastră.

Precum a fost la 1 decembrie 1918 și-n 1859. Eu cred în tăria și-n puterea de renaștere a poporului meu pentru că le simt că sunt vii mai mult decât m-au convins cărțile de istorie. Din care ne vin atâtea mărturii ale vitalității și trăiniciei noastre de atâtea mii de ani. Nu deageaba s-au făcut una cu pământul lor românii timp de 1000 de ani, ci pentru a se înțeleni aici, în calea tuturor furtunilor și asupririlor. N-au fost atâtea milioane de sacrificii românești doar ca să fure și să eșueze astăzi, în mod bicisnic, o generație neputincioasă de politicieni, căreia i s-a dat șansa și onoarea să împlinească măreț, la 100 de ani, refacerea unității naționale.

Aveți încredere, români, și nu vă temeți! Țara și națiunea sunt pe calea cea bună. Zăgazurile blestematei istorii naționale au fost puse și nația va merge, la fel cum a făcut-o după Războiul Crimeii din 1853, către modernizare și civilizație. Care sper și cred va fi un reușit experiment românesc în care se va îngemăna tot ce-i mai bun din Occident și Orient. Vorba aceea șugubață: Dumnezeu ne-a mai dat o probă că-i însurat cu o româncă și de asta, cred, nu s-a săturat și mai are grijă și de noi. La 16 noiembrie, să nu uitați asta, românii au dat proba indubitabilă a măreției civilizației lor ancestrale.

A hulitei de unii civilizații românești „rudimentare”. Lecție am dat întregii Europe și chiar lumii întregi cu maturitatea, viziunea și toleranța noastră. Doar un popor puternic și încrezător se poate astfel manifesta, precum au făcut românii când l-au ales pe unul de altă seminție și credință decât a lor. Procedând la fel ca acum 150 de ani când alți români înțelepți au adus rege străin și imparțial, care să-i împace și unească pentru a fi capabili de a face saltul în alt ev decît cel feudal.

În toamna aceasta noi, români, am dovedit că n-avem temeri, ci doar sete, foame și dorințe. Să purcedem așadar către nevoile, dorințele și viitorul nostru măreș. Ne sunt aproape. Ne stau la îndemână. Ne e deschisă cale și nu-s nici haite de lupi pe margini de drum. S-avem curaj și energie! Să pornim la drum. Doamne ajută!