Relaţia liderului politic cu mass media

Odată cu introducerea votului universal, fapt care a generat apariţia pe scena publică a unei mase de câteva milioane de alegători, relaţia de intermediere şi comunicare între politician şi alegători şi invers a fost preluată de către presă. Astfel, presa a devenit a patra putere în stat şi a intrat în scenă o nouă forţă influentă: opinia publică. Inventarea radioului şi mai ales a televiziunii – care înseamnă comunicarea în masă instantă – a schimbat regulile comunicării publice şi, implicit, atitudinea şi acţiunea unui lider politic pe acest palier. Prin superficialitatea şi spectacolul pe care le cultivă, televiziunea de astăzi a mutat centrul de greutate al comunicării politice şi receptării publice, de la fond la formă. Şi de la raţional la emoţional. Atenţia şi interesul opiniei publice a fost transferat de la proiecte şi viziuni la persoane. Mai precis s-a focalizat asupra imaginii şi rolului pe care le proiectează liderul politic pe ecranele privitorilor alegători. Cine nu pricepe că odată cu inventarea televiziunii alegerile se câştigă sau se pierd din cauza emoţiilor se face mai bine fermier şi dialoghează cu vacile.